Copilaria.
“-hai cu mine la magazinul de jucarii.Am auzit ca au adus niste ursuleti tare draguti!!
-Ai inebunit?ce sa caut eu acolo?Eu sunt mare si de acum nu ma voi mai juca cu ursuleti!Am invatat un joc nou.Se numeste: “Vreau sa fiu adult”.Am sa citesc cu atentie instructiunile si doar asta voi face de acum inainte.”
Copilarie e atunci cand: Papusile de panza cu fete zambarete ma asteptau in fiecare dimineata sa le hranesc.Ursuletii de plus imi incalzeau noptile friguroase de iarna .Papusile Barbie ma invatau sa devin o domnisoara.Zmeii ma lasau sa le conduc valsul pe colinele insorite si trenuletul ce se invartea in jurul bradului ma lasa sa il admir ore in sir fara sa ma plictisesc.
Copilaria e atunci cand adormeam la povestile citite de mama inainte de culcare,cand ma bucuram ca venea iarna si odata cu ea prima zapada,cand nu ma plictiseam privind cum danseaza fulgii de nea,cand ieseam vara in parc si alergam dupa fluturi,cand radeam in hohote la Tom si Jerry,cand imi gaseam mereu ceva de facut in lumea mea mica,cand nimic nu ma interesa inafara de jucariile mele…
Si de ce ai vrea sa evadezi din aceasta lume,unde naivitatea si fericirea te imbraca in fiecare zi?De ce unii ma considera nebuna daca ma pufneste rasul si nu ma mai pot opri?de ce rad de mine cand le spun ca Mos Craciun chiar exista si de ce nu ma cred cand le spun ca azinoapte m-a vizitat Zana maseluta?De ce imi spun sa cresc cand afla ca inca ma uit la desene?De ce si-au aruncat toate jucarile in cutii si imi spun si mie sa fac acelasi lucru?
Ma intristez cand vad ca multi dintre tinerii din ziua de azi inceteaza sa mai faca activitati specifice varstei lor si preiau responsabilitatile adultilor mult prea devreme…Nu am inteles si nu voi intelege vreodata ce nu le place din multimea de lucruri dragute ce definesc copilaria si de ce insista sa taie capetele ursuletilor de plus atat de repede.
Peste 7 zile voi trece oficial in randul adultilor dar promit solemn ca nu voi uita niciodata sa fiu copil.
“being childish is part of my charm”
