Ne bantuie dorul de „noi”

octombrie 12, 2008 at 4:07 pm (dragoste adolescentina)

„prima dragoste nu moare niciodata”,o vorba veche spusa de batrani si transmisa pana in zilele noastre.

Cand erai cu el universul devenea deodata mic si se reducea doar la voi doi,la sarutarile fierbinti din miez de noapte,la ticaitul inimii care era pe cale sa sara din piet,la soaptele la ureche care te faceau sa zburati,la acele senzatii ciudate si neintelse in care simti cum fluturasii iti zboara prin tot corpul si iti pierzi controlul.

L-ai iubit nespus pentru lucruri simple,precum simpla existanta a sa,pentru ca era el si nu altul,pentru ca atunci cand te lua de mana va uneati intru totul si nimeni nu putea sa va desparta,pentru ca ai cunoscut adolescenta impreuna cu el,pentru ca facea orice pentru tine.

Si el te-a iubit la fel de mult cum l-ai iubit tu pe el.

Acum sunteti doar amici.E frumos sa ai un prieten adevarat langa tine,dar ti-e dor de el altfel.

Ti-e dor de tot si de toate doar atunci cand vorbiti.Atunci cand iti spune ca si lui ii e dor.Ti-e dor atunci cand simti ca el e singura persoana pe care vrei sa o imbratisezi.Ti-e dor de el atunci cand va priviti ore in sir si nu spuneti un cuvant,gandindu-va amandoi cat de dor va e unul de altu.

Va apuca dorul atunci cand vorbiti,cand radeti impreuna si va aduceti aminte decat de prostuti erati in seara aceea de toamna tarzie si cum va ascundeati unul de altul dupa copacii din parc.

Si cand ti-e dor il suni.Si el te suna cand ii e dor.

Un ghem se tese in tine cand il vezi sau cand ii auzi vocea.Acel ghem se tese si in el.Si simti cum se tese dorul in voi,cum va bantuie fiecare particica a corpului,cum va inunda mintea de amintiri si cum va fulgera sufletul si va face pe amandoi sa rostiti cuvintele acelea”mi-e dor de tine tare ” dar sa ramaneti incremeniti si neputinciosi in fata lui.Sa nu il puteti invinge niciodata,oricat de mult v-ati dori.

Pentru ca este dorul de el.dorul de voi,dorul de prima iubire care si-a lasat amprentele adanci in pardoseala moale a sufletului vostru.Amprente ale caror striatii se vor tocii in timp,dar locul pe care au fost va ramane vesnic marcat.

Si va place sa stati unul in bratele celuilat si sa nu spuneti nimic,doar ca sa mai omorati putin din acel dor.

Iar el nu ii va refuza niciodata imbratisarea sau sarutul dulce de noapte buna,la fel cum nici ea lui.

Am trecut azi pe la salcia noastra.Ea spune ca si ei i-e dor.

Un comentariu

  1. suchafrozenfire said,

    Frumos articol… 🙂

Lasă un răspuns către suchafrozenfire Anulează răspunsul