Copilaria.

Ianuarie 13, 2009 at 2:04 pm (Uncategorized)

 

1539233adz99j5nax

„-hai cu mine la magazinul de jucarii.Am auzit ca au adus niste ursuleti tare draguti!!

-Ai inebunit?ce sa caut eu acolo?Eu sunt mare si de acum nu ma voi mai juca cu  ursuleti!Am invatat un joc nou.Se numeste: „Vreau sa fiu adult”.Am sa citesc cu atentie instructiunile si doar asta voi face de acum inainte.”

 Copilarie e atunci cand: Papusile de panza cu fete zambarete ma asteptau in fiecare dimineata sa le hranesc.Ursuletii de plus imi incalzeau noptile friguroase de iarna .Papusile Barbie ma invatau sa devin o domnisoara.Zmeii ma lasau sa le conduc valsul pe colinele insorite si trenuletul ce se invartea in jurul bradului ma lasa sa il admir ore in sir fara sa ma plictisesc.

 Copilaria e atunci cand adormeam la povestile citite de mama inainte de culcare,cand ma bucuram ca venea iarna si odata cu ea prima zapada,cand nu ma plictiseam privind cum danseaza fulgii de nea,cand ieseam vara in parc si alergam dupa fluturi,cand radeam in hohote la Tom si Jerry,cand imi gaseam mereu ceva de facut in lumea mea mica,cand nimic nu ma interesa inafara de jucariile mele…

Si de ce ai vrea sa evadezi din aceasta lume,unde naivitatea si fericirea te imbraca in fiecare zi?De ce unii ma considera nebuna daca ma pufneste rasul si nu ma mai pot opri?de ce rad de mine cand le spun ca Mos Craciun chiar exista si de ce nu ma cred cand le spun ca azinoapte m-a vizitat  Zana maseluta?De ce imi spun sa cresc cand afla ca inca ma uit la desene?De ce si-au aruncat toate jucarile in cutii si imi spun si mie sa fac acelasi lucru?

Ma intristez cand vad ca multi dintre tinerii din ziua de azi inceteaza sa mai faca activitati specifice varstei lor si preiau responsabilitatile adultilor mult prea devreme…Nu am inteles si nu voi intelege vreodata ce nu le place din multimea de lucruri dragute ce definesc copilaria si de ce insista sa taie capetele ursuletilor de plus atat de repede.

Peste 7 zile voi trece oficial in randul adultilor dar promit solemn ca nu voi uita niciodata sa fiu copil.

„being childish is part of my charm”

Anunțuri

Legătură permanentă Lasă un comentariu

ne sufocam fericirea cu esarfe de materialism

Ianuarie 13, 2009 at 1:01 pm (Uncategorized)

 

 

 

avoiding_the_earthquakes_by_mojofire

„nu exista cale spre fericire.Aceea ti-o creezi singur”

Tuturor ne place senzatia aceea de libertate…cand simti ca ceva te ridica de la pamant si te lasa sa plutesti intr-un univers paralel…un univers doar al tau,o lume colorata doar gandul tau ,unde nu te vor atinge niciodata privirile acelea intepate ale trecatorilor,acolo unde nici zgomotul enervant al traficului cotidian nu te va mai deranja exact cand te iubeai cu cearceafurile pana la pranz,acolo unde ajungem putini dintre noi…desi toti visam la asa ceva…toti visam sa fim fericiti…

Viata de zi cu zi…ne arunca pe toti in universe imbacsite,unde stresul se serveste pe farfurie,problemele ne deschid portiera de la masina in fiecare zi,unde oboseala ne orbeste si ne impiedica sa vedem portita prin care putem evada din acest univers…

Cand suntem mici mergem la scoala,invatam ceea ce suntem pusi sa invatam, ca niste robotei care introduc in baza de date informatia,fara sa ne gandim daca ne va ajuta vreodata sau daca acest lucru este ceea ce ne place cu adevarat.Nu iti este permis sa pui intrebari si ti se spune ca acesta este drumul care trebuie sa il urmezi pentru a deveni un adult responsabil cu un viitor de succes.Si cand ajungi adult te gandesti cum ai putea face sa ai cei mai multi bani,cele mai frumoase masini si cea mai luxoasa casa,asa ca iti alegi o meserie,care,desi nu te caracterizeaza,iti aduce profit material…Trist dar adevarat,societatea din ziua de azi,rautatea in care traim si mai ales concurenta negativa dintre oameni ne sugruma sensibilitatea si ne ineaca visele.

De ce daca mie imi place sa desenez nu pot sa imi petrec toata viata pe un pod si sa schitez potretele oamenilor?

De ce daca mie imi place sa scriu,nu pot trai doar din poeme?

De ce daca mie imi place sa zbor nu ma pot face zmeu?

De ce daca eu vreau sa cant,nu pot sa ma fac privighetoare?

De ce daca imi place magia nu pot fi zana?

De ce daca imi place arta nu pot fi artist?

De ce totul depinde doar de bani>de ce detaliile nu mai sunt apreciate?de ce nu primesc inapoi un zambet de fiecare data cand ofer unul?de ce am devenit tot mai reci?de ce nu pot sa fiu ce sunt defapt si de ce nu pot fi fericit doar cu atat?

De ce mereu ne cautam fericirea in alta parte?

„progresam si uitam sa fim fericiti.ingropam bucurii intr-o mare de biti.nu te mai lasa sa crezi…”(Tudor Chirila)

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Are you real?

Ianuarie 6, 2009 at 9:05 pm (Uncategorized)

d0d82c7020a678a7472397f5caa10b05

sO,tell me..Are you real?

El nu a salvat-o din mainile zmeilor venind in goana pe un cal alb si nici nu a urcat ziduri pline cu maracini pentru a ajunge la ea…El  a pasit incet ,incet pe drumul acela plin de gropi si prafuit de vremuri al inimii ei..si a astupat fiecare denivelare cu o simpla imbratisare.

A intins mana spre ea… Il astepta la capatul drumului,speriata,cu lacrimi in ochi si murdara de la praful ce i se lipise pe obraji de la atata plans…A ridicat capul l-a vazut si a vrut sa o ia la fuga,dar el a prins-o de mana .In acel moment fata a ramas incremenita…

Cum se poate sa mai existe atat de multa caldura?atat de multa delicatete dar totusi atat de multa tarie?Cum poate fi atat de micut dar totusi asa de mare?de unde atat de multa pasiune in acei ochi si atat de multa inocenta in acel suflet?si mai ales..cum a reusit el oare sa fugareasca dupa atat de mult timp pamantul de sub picioarele ei,cand multi alti printi s-au chinuit zadarnic..?

Frica din ochii ei a fost spulberata de pasiunea din privirea lui…inima ei a fost imbracata de inocenta lui …mana ei s-a crosetat de a lui….

„Romeo ,take me somewhere we can be alone..”

Legătură permanentă 1 comentariu