my own personal brand of heroine.

Iunie 1, 2009 at 8:41 pm (Uncategorized)

Nu este bine sa ai vicii,dar cu totii suntem viciosi.Unul fumeaza,altul bea,altu se drogheaza.

Toata viata am sustinut ca nu sunt un om vicios,pana cand ai aparut tu.

Imi scurg paharul de ganduri desi mi-am promis ca nu voi face asta niciodata,cel putin in cazul tau.

Un zambet,o imbratisare, o atingere de buze,plina de drag pe obrajii mei, in care imi explodeaza toata emotia cand te vad, si sunt cea mai fericita persoana de pe pamant in ziua aceea. Imi spulberi orice gand despre el, imi fugaresti pamantul de sub picioare, ma arunci in butoiul plin cu fericire aparenta,imi alergi prin vene cand nu te vad si adaugi doza zilnica de ganduri, ce ma fac sa zambesc, in cafeaua de dimineata.

De multe ori uit sa respir, uit cine sunt, uit ca nu e bine sa fii un om vicios, dar stii si tu cum e,odata ce iti descoperi drogul ce te face fericit nu mai poti sa te lasi,chiar daca esti constient ca te distruge pe zi ce trece.

Tu stii sa ma arunci in  in abis si sa ma ridici pe cele mai inalte culmi ale reveriei doar cu simplul tau zambet.Cateodata incerc sa-mi dau seama ce gandesti, sa deslusesc ce se ascunde in spatele acelor ochi in care ma inec ,in spatele acelui zambet strengar care stii sa mi-l arati exact in momentul in care imi doresc sa mi-l arati.

Si totusi…nu inteleg si probabil nu voi intelege niciodata ce se ascunde in spatele acelui zambet care imi opreste respiratia si imi ruleaza filme la nesfarsit in sufletul meu visator si naiv.

Probabil esti mai timid…asta mi-as dori din tot sufletul meu sa cred..sau probabil ca pur si simplu nu iti pasa.

ps:sa stii ca poti sa-mi scrii.

cu mult drag,

v

Legătură permanentă 1 comentariu

marul otravit

Iunie 1, 2009 at 8:12 pm (Uncategorized)

86484fea1fcaa93f

Tot timpul imi doresc ceea ce nu voi avea niciodata.Asa sunt oamenii facuti sa nu aprecieze ceea ce au,sa tanjeasca dupa ceea ce stiu ca nu vor avea si inconstient se lasa purtati de vant in universul acela al iluziei,pentru ca apoi sa piarda si ceea ce aveau cel mai de pret.

Unele lucruri devin irecuperabile,pentru ca apoi sa iti vina sa te dai cu capul de toti peretii si sa incerci zadarnic sa iei inapoi..macar o bucatica,cat se poate de mica,din ce aveai si cand reusesti uiti din nou sa apreciezi.

Partea trista din toata povestea este ca, desi realizezi ca nu este bine sa tanjesti dupa acel mar otravit, tot nu iti poti lua gandul de la el.Mereu m-ai tentat.Mereu cand ma plimb prin gradina si admir merele, imi arunc o privire in curtea vecinului si ,desi stiu ca acele mere arata frumos doar la suprafata, salivez ore in sir la ele fara sa ma mai gandesc ca ar trebui sa ma mandresc cu ceea ce am eu.

Asa esti si tu pentru mine…o otrava.Dar,otrava aceasta incepe sa imi placa din ce in ce mai mult.Ma atrage mirosul,culoarea,forma…ma atragi tu.Esti magnetul meu,dar de fiecare data ma indrept spre tine cu acelasi pol,inconstienta de faptul ca doar polii opusi se atrag.Ma respingi azi,dar intotdeauna visez ca intr-o zi voi reusi sa ma orientez in asa fel incat polii nostrii sa corespunda intru totul,sa se uneasca si sa stea acolo lipiti pentru totdeauna.

Mi-am dat seama ca privesc totul la un mod mult prea ideal si ar trebui sa ma aduca ciineva,din cand in cand cu picioarele pe pamant.Nu e rau sa visezi, insa visarea aceasta trebuie sa aiba limite si  iti poti depasii propriile limite doar in momentele in care esti 100%sigur ca merita(cazuri mult prea rare pentur lumea meschina in care ne invartim).

Inca tin in mana marul meu frumos si rosu, dar de fiecare data cand ma plimb prin gradina ma tentezi.De multe ori suntem atat de aproape de marul otravit,aproape muscam din el…si,cateodata chiar muscam.Consecintele:inca o loovitura cu capul de perete si m-am potolit…sau poate doar pentru ziua de azi.

M-ai tentat si azi.Ma vei tenta si maine.Imi faci rau..un rau care imi place…dar sper sa am puterea sa nu schimb ceea ce am..pe ceea ce stiu ca nu voi avea niciodata,

Legătură permanentă Lasă un comentariu

A trai viata la extrem!

Aprilie 29, 2009 at 1:34 pm (Uncategorized)

ryfpom769968-02Tot mai des auzim expresia „traieste-ti viata la extrem”!

O expresie destul de cunoscuta in randul tinerilor.Problema apare la modul in care este interpretata aceasta expresie?Ce inseamna ea pentru un numar din ce in ce mai ridicat de tineri si de ce ar trebui sa privim mult mai in esenta lucrurile cateodata?

In primul rand.pentrui majoritatea tinerilor „a-ti trai viata ” se rezuma la a avea ca si prieteni de nadejde alcoolul,ca iubita o narghilea si ca mijloc de delectare sexul cu „cine pica”.

Nu stiu cat de in masura sunt eu sa judec aceste lucruri care le pot numi chiar cotidiene pentru unii oameni, insa partea trista este aceea ca incet incet principiile au inceput sa dispara, iar esenta a ceea ce ar trebui sa insemne educatia este din ce in ce mai subapreciata.

In societatea de azi,daca nu te imbeti pana cazi sub masa,daca nu umbli in fuste de 10 cm, cu tocuri de jumate de metru si nu arati de parca te-ar fi lovit o bata de baseball in ochi nu esti apreciata ca fata,iar daca nu arati ca un strut proaspat iesit cu capul din nisip..la propriu(pentru ca poate doar asa le este si lor capul mai greu,dand impresia ca ar avea ceva in el),daca nu ai curea pe care sa scrie „D&G” cu strasuri de parca ai fi un pom de craciun,nu poti fi considerat un baiat „smecheras”,cum ar zice unii..

Da…este trist…Si ma intreb oare cu timpul ce vor mai purta fetele?ah sau probabil ca peste cativa ani va fi in voga moda „Adam si Eva”, probabil ca va fi si ceva profitabil din tot haosul asta,salvam si noi niste bani ca doar e criza.

Incep din ce in ce mai mult sa reflectez asupra unor chestiuni care pe mine una ma sperie cu adevarat…Poatel ca sunt eu putin mai demodata sau poate ca nu am primit o educatie „moderna”,insa sunt sigura ca nu la asta se rezuma „a-ti trai viata la extrem”.

Cateodata cad in melancolie si ma gandesc cat de dragut era pe vremea parintilor nostri sau poate chiar a bunicilor ,cand fetele purtau rochite vaporoase ,iar baietii le daruiau flori si le cantau sub balcon.OK..poate ca nu as dori sa mai fie asa si acum..dar macar picul acela de romantism sa fie pastrat…sa stii sa apreciezi orice petala de floare primita si sa nu o compari niciodata cu noul BMV pe care l-a primit prietena ta…

Ar trebui sa privim mult mai mult in esenta…sa dam frau liber sentimentelor,pentru ca..la urma urmei..nu banii sunt aceea care aduc fericirea.

Si „a-ti trai viata la extrem”nu se rezuma la alcool,sex si droguri ,ci,probabil acel extrem poate fi interpretat si altfel…

Nu spun asta pentru ca as fi impotriva acestui concent,insa consider ca acel extrem are si o limita.:)sau cel putin ar trebui sa aiba.

Legătură permanentă 1 comentariu

Viata e gri

Martie 10, 2009 at 3:23 pm (Uncategorized)

Nu poti spune ca in viata exista cu adevarat clipe albe si clipe negre.Daca stai sa te gandesti in adevaratul sens al cuvantului,vei realiza ca defapt viata este gri.

In fiecare parte frumoasa exista intotdeauna si partea cealalata,pe care ,de obicei tindem sa o evitam,la fel cum in fiecare clipa neagra exista si partea plina inca a paharului pe care suntem prea orbi sa o vedeam si dramatizam totul.

Cateodata as dori sa arunc un strop de culoare peste lume,sa desenez zambete senine pe fetele trecatorilor,sa pictez frunze copacilor tristi si dezgoliti de toamna,sa mazgalesc aleile mohorate de prin parcuri ,poate asa fiecare clipa de fericire am trai-o si mai intens,iar in fiecare clipa de tristete am avea in suflet o speranta vie care nu ne va las aniciodata sa renuntam la visele noastre.

poate de aceea clovnii sunt atat de colorati.

Legătură permanentă 5 comentarii

Copilaria.

Ianuarie 13, 2009 at 2:04 pm (Uncategorized)

 

1539233adz99j5nax

„-hai cu mine la magazinul de jucarii.Am auzit ca au adus niste ursuleti tare draguti!!

-Ai inebunit?ce sa caut eu acolo?Eu sunt mare si de acum nu ma voi mai juca cu  ursuleti!Am invatat un joc nou.Se numeste: „Vreau sa fiu adult”.Am sa citesc cu atentie instructiunile si doar asta voi face de acum inainte.”

 Copilarie e atunci cand: Papusile de panza cu fete zambarete ma asteptau in fiecare dimineata sa le hranesc.Ursuletii de plus imi incalzeau noptile friguroase de iarna .Papusile Barbie ma invatau sa devin o domnisoara.Zmeii ma lasau sa le conduc valsul pe colinele insorite si trenuletul ce se invartea in jurul bradului ma lasa sa il admir ore in sir fara sa ma plictisesc.

 Copilaria e atunci cand adormeam la povestile citite de mama inainte de culcare,cand ma bucuram ca venea iarna si odata cu ea prima zapada,cand nu ma plictiseam privind cum danseaza fulgii de nea,cand ieseam vara in parc si alergam dupa fluturi,cand radeam in hohote la Tom si Jerry,cand imi gaseam mereu ceva de facut in lumea mea mica,cand nimic nu ma interesa inafara de jucariile mele…

Si de ce ai vrea sa evadezi din aceasta lume,unde naivitatea si fericirea te imbraca in fiecare zi?De ce unii ma considera nebuna daca ma pufneste rasul si nu ma mai pot opri?de ce rad de mine cand le spun ca Mos Craciun chiar exista si de ce nu ma cred cand le spun ca azinoapte m-a vizitat  Zana maseluta?De ce imi spun sa cresc cand afla ca inca ma uit la desene?De ce si-au aruncat toate jucarile in cutii si imi spun si mie sa fac acelasi lucru?

Ma intristez cand vad ca multi dintre tinerii din ziua de azi inceteaza sa mai faca activitati specifice varstei lor si preiau responsabilitatile adultilor mult prea devreme…Nu am inteles si nu voi intelege vreodata ce nu le place din multimea de lucruri dragute ce definesc copilaria si de ce insista sa taie capetele ursuletilor de plus atat de repede.

Peste 7 zile voi trece oficial in randul adultilor dar promit solemn ca nu voi uita niciodata sa fiu copil.

„being childish is part of my charm”

Legătură permanentă Lasă un comentariu

ne sufocam fericirea cu esarfe de materialism

Ianuarie 13, 2009 at 1:01 pm (Uncategorized)

 

 

 

avoiding_the_earthquakes_by_mojofire

„nu exista cale spre fericire.Aceea ti-o creezi singur”

Tuturor ne place senzatia aceea de libertate…cand simti ca ceva te ridica de la pamant si te lasa sa plutesti intr-un univers paralel…un univers doar al tau,o lume colorata doar gandul tau ,unde nu te vor atinge niciodata privirile acelea intepate ale trecatorilor,acolo unde nici zgomotul enervant al traficului cotidian nu te va mai deranja exact cand te iubeai cu cearceafurile pana la pranz,acolo unde ajungem putini dintre noi…desi toti visam la asa ceva…toti visam sa fim fericiti…

Viata de zi cu zi…ne arunca pe toti in universe imbacsite,unde stresul se serveste pe farfurie,problemele ne deschid portiera de la masina in fiecare zi,unde oboseala ne orbeste si ne impiedica sa vedem portita prin care putem evada din acest univers…

Cand suntem mici mergem la scoala,invatam ceea ce suntem pusi sa invatam, ca niste robotei care introduc in baza de date informatia,fara sa ne gandim daca ne va ajuta vreodata sau daca acest lucru este ceea ce ne place cu adevarat.Nu iti este permis sa pui intrebari si ti se spune ca acesta este drumul care trebuie sa il urmezi pentru a deveni un adult responsabil cu un viitor de succes.Si cand ajungi adult te gandesti cum ai putea face sa ai cei mai multi bani,cele mai frumoase masini si cea mai luxoasa casa,asa ca iti alegi o meserie,care,desi nu te caracterizeaza,iti aduce profit material…Trist dar adevarat,societatea din ziua de azi,rautatea in care traim si mai ales concurenta negativa dintre oameni ne sugruma sensibilitatea si ne ineaca visele.

De ce daca mie imi place sa desenez nu pot sa imi petrec toata viata pe un pod si sa schitez potretele oamenilor?

De ce daca mie imi place sa scriu,nu pot trai doar din poeme?

De ce daca mie imi place sa zbor nu ma pot face zmeu?

De ce daca eu vreau sa cant,nu pot sa ma fac privighetoare?

De ce daca imi place magia nu pot fi zana?

De ce daca imi place arta nu pot fi artist?

De ce totul depinde doar de bani>de ce detaliile nu mai sunt apreciate?de ce nu primesc inapoi un zambet de fiecare data cand ofer unul?de ce am devenit tot mai reci?de ce nu pot sa fiu ce sunt defapt si de ce nu pot fi fericit doar cu atat?

De ce mereu ne cautam fericirea in alta parte?

„progresam si uitam sa fim fericiti.ingropam bucurii intr-o mare de biti.nu te mai lasa sa crezi…”(Tudor Chirila)

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Are you real?

Ianuarie 6, 2009 at 9:05 pm (Uncategorized)

d0d82c7020a678a7472397f5caa10b05

sO,tell me..Are you real?

El nu a salvat-o din mainile zmeilor venind in goana pe un cal alb si nici nu a urcat ziduri pline cu maracini pentru a ajunge la ea…El  a pasit incet ,incet pe drumul acela plin de gropi si prafuit de vremuri al inimii ei..si a astupat fiecare denivelare cu o simpla imbratisare.

A intins mana spre ea… Il astepta la capatul drumului,speriata,cu lacrimi in ochi si murdara de la praful ce i se lipise pe obraji de la atata plans…A ridicat capul l-a vazut si a vrut sa o ia la fuga,dar el a prins-o de mana .In acel moment fata a ramas incremenita…

Cum se poate sa mai existe atat de multa caldura?atat de multa delicatete dar totusi atat de multa tarie?Cum poate fi atat de micut dar totusi asa de mare?de unde atat de multa pasiune in acei ochi si atat de multa inocenta in acel suflet?si mai ales..cum a reusit el oare sa fugareasca dupa atat de mult timp pamantul de sub picioarele ei,cand multi alti printi s-au chinuit zadarnic..?

Frica din ochii ei a fost spulberata de pasiunea din privirea lui…inima ei a fost imbracata de inocenta lui …mana ei s-a crosetat de a lui….

„Romeo ,take me somewhere we can be alone..”

Legătură permanentă 1 comentariu

Critica dura la adresa Craciunului din anul 2008

Decembrie 20, 2008 at 9:29 am (Uncategorized)

folk20art20christmas1

Cu totii stim ca a venit luna Decembrie..si odata cu ea a venit si perioada sarbatorilor..mai precis a venit Craciunul.

Aceasta perioada imi aduce aminte de vremurile in care eram micuta,cand repetam poezia despre iarna,saptamani intregi in fata oglinzii ,asteptand cu nerabdare clipa in care sa i-o spun Mosului  si sa imi primesc cadoul mult asteptat.

Totul mi se parea magic in aceasta perioada.Bradul,Mos Craciun,colindele,misorul de cozonaci si prajituri  impletit cu mirosul crangutelor de brad ma transpuneau intr-o lume de poveste,intr-o lume unde magia era singurul fir de care te poti agata pentru a trai.Era o lume feerica in care credeam necontenit..era perioada mea preferata din an…pana intr-o zi.

Acea zi a fost ziua in care mi-am dat seama ca mi-am lasat copilaria cu mult in urma mea…o auzeam strigand si imporandu-ma sa raman cu ea..dar  imi era imposibil,oricat de mult mi-as fi dorit.Defapt,in ziua aceea ma trezisem in realitatea cotidiana,urat mirositoare si plina de oameni materialisti.

Si da..era tot inainte de sarbatori…doar ca.,de data aceasta,Mosul pe care il asteptam odinioara cu atat de multa nerabdare.era acum un simplu escroc deghizat intr-un costum ieftin de poliester roshu,cu o barba falsa si cu un zambet ipocrit, pe care il platea primaria sa stea si sa sa faca cu mana copilasilor care,inca sunt prea micuti sa isi dea seama de toata falsitatea sarbatorilor din ziua de azi.

S-a organizat si un fel de targ de Craciun,perfect pentru ca vanzatorii ambulanti sa isi vanda chiciurile la preturi triplate,o zi perfecta chiar si pentru politisti sa ridice masinile parcate aiurea pe strazi,netinand cont ca orasul este hiperaglomerat ,iar parcarile ia-le de unde nu sunt…dar normal..ca orice roman trebuie sa isi umple fiecare buzunarul cum poate si cu ce poate,ca doar este momentul oportun.

In loc sa se promoveze spiritul Craciunului,in loc sa simtim in suflet caldura aceea incomparabila a sarbatorilor de iarna..in loc sa daruim cu drag si sa ne oferim zmabete sincere si dragalase intre noi…am transpformat pur si simplu Craciunul intr-o afacere.

Mi-e dor sa fiu copil…si mi-as dori sa nu pot intelege toate aceste lucruri,din pacate fac parte din realitatea oripilanta in care traim…si cel mai trist este ca majoritatea sunt constienti de asta,dar continuam sa ne vedem propriile interese…ca doar,in societatea romaneasca se merge pe principiul din padure:prada,pradator,scapa cel mai puternic…,in cazul nostru,cel mai necurat.

dupa cum ziceam…Craciun fericit tuturor!!

Legătură permanentă 2 comentarii

Si totusi,ce e dragostea?

Octombrie 13, 2008 at 6:14 pm (dragoste adolescentina, Uncategorized)

Cineva mi-a spus odata ca dragostea este un cantec.

Pe vremea aceea acest fenomen numit dragoste,era pentru mine ca un taram nedescoperit.Curiozitatea de a deslusi misterul acestui taram ,inca strain pentru mine,m-a impins sa intreb intr-o parte si in alta,cerand explicatii legate de necunoscutul pe care imi doream atat de mult sa il descifrez.Am primit multe definitii intortocheate , cuvinte incurcate care faceau acel traseu pe care vroiam sa il descopar ,din ce in ce mai incetosat.

Singurul raspuns care m-a pus pe ganduri si despre care la vremea aceea credeam ca este o prostie a fost acela al unui tanar,student la facultatea de arte,care mi-a spus:”Dragostea este un cantec”.

Si intradevar,mai tarziu am inteles adevaratul sens al raspunsului simplu pe care il primisem cu ceva vreme in urma.

Dragostea este intradevar un cantec.In fiecare zi isi scrie versurile pe foaia ingalbenita a sufletului.Si le scrie cu un toc si o calimara de cerneala.Ea isi tese melodia fericirii pe portativele zilelor,si pe masura ce calimara se goleste,devinde din ce in ce mai surda,apoi se stinge.

Dupa un timp,dragostea incepe sa-si scrie versurile pe paginile altui suflet,sa isi tese melodia pe portativele altor zile si al unei alte existente.

SI pana  vom intalni acea dragoste adevarata,acea legatura perfecta intre sufletele noastre,vom valsa pe ritmurile multor melodii si vom scrie versurile simtirilor noastre pe multe suflete.

Legătură permanentă 5 comentarii

ceata de cuvinte

Octombrie 12, 2008 at 6:17 pm (Uncategorized)

 

 

Toti suntem niste influentabili si ne lasam purtati de vantul vorbelor si inghetati de gerul invidiilor.

Oricat am sustine si resustine ca „Nu,eu nu sunt asa”,va exista un moment de slabiciune in care te vei lasa luat si tu de vant.

Recunosc ca si eu ma las influentat,constient sua inconstient si ma prind in jocul acesta parsiv al existentei si ma invart in acest carusel.

Din toate turele in care am intalnit caruselul acela ,am invatat ca trebuie sa simtii dincolo de cuvinte .Cuvintele sunt ca acea ceata de dimineata,pe care trebuie sa o infrunti pentru ca vedea cu claritate drumul.De multe ori aceasta ceata incearca sa se depuna la loc,oricat te-ai lupta cu ea,dar am invatat ca eu sunt singurul care poate sa o dea la o parte,dar totodata singurul care poate sa o lase acolo,sa se depuna si sa faca totul la fel de neclar si confuz ca inainte.

Am mai invatat ca atunci cand iubesti trebuie sa privesti doar prin ochii sufletului daca vrei sa fi cu adevarat fericit.Ceata aceasta ni se depune ca o naluca si in suflet si in ganduri.

and It`s a wild wrong world we `re living in ,honey!

Legătură permanentă 2 comentarii

Next page »