same old song..

Decembrie 1, 2008 at 6:36 pm (dragoste adolescentina)

_time_t0_putting_love_away__by_b4c0

zambet,imbratisare,sarut,fericire,eu ,tu,noi,noi separat,noi impreuna,noi aici,noi acolo,mereu noi doi si tot amestecul de sentimente din care gustam zilnic in timp ce alergam prin labirintul intortocheat al primei iubiri.

Cu aceasta insiruire ce cuvinte,ce pot capata o multime de sensuri si consensuri,am reusit sa scriu,in ultimul an versurile unui singur cantec,pe care sufletul meu il repeta la infinit.

Am inceput sa scriu de multe ori fara sa te am in suflet,dar ma opream dupa primul vers si aruncam foaia la gunoi..

Intr-o zi am realizat ca nici un artist nu se multumeste doar cu primul cantec care a avut succes,asa ca m-am hotarat sa pun caseta veche intr-o cutie,crezand ca asa voi reusi sa compun versuri noi .Am sigilat bine cutia si am asezat-o pe dulap.Cu timpul praful s-a asezat pe ea..iar eu am inteles ca nu era vorba doar despre acea caseta,ci de sufletul meu care rula la infinit aceeasi veche melodie. 

SI versurile se crestasera in suflet,lasand cicatrici adanci..si le-am tot pansat dar au inceput sa cresteze si pansamentul..

And it hasn`t passed a day not thinking about him…& she  loved none like she loved him.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Vanatorii de suflete

Decembrie 1, 2008 at 2:13 pm (dragoste adolescentina)

 

Cand eram mica bunica imi citea povesti cu vanatori de comori si pirati,dar niciodata nu mi-a povestit nimic despre vanatorii de suflete,de iluzii si sentimente.

Sezonul lor de vanatore este deschis intotdeauna,si cel mai rau este ca nu ai cum sa ii recunosti pentru ca nu poarta niciun insemn.

Tolba cu sageti din basme si-au inlocuit-o cu uragane de priviri taioase si jigniri, iar sabia cu care se luptau eroii din cartile bunicii au lustruit-o cu venin.

Ei taie cu zambetul pe buza aripioarele gingase ale fluturilor care cresc in sufletele noastre, presara o ceata de ganduri si invart de lingurita sperantei pana amesteca toate sentimentele.

Apoi pleaca triumfatori  si ne lasa in intunericul rece al confuziei ,dezarmati de singura arma pe care o mai aveau:speranta.

Si uite inca o dovada pe care poti sa o adaugi pe ata aceea,pe care,probabil ca deabea cand va fi indeajuns de lunga sa o poti purta in loc de margele si sa te traga in jos de fiecare data cand vrei sa spui ceva,cuiva..poate doar atunci vei inceta sa mai ai incredere in oameni.

Legătură permanentă 1 comentariu

Si totusi,ce e dragostea?

Octombrie 13, 2008 at 6:14 pm (dragoste adolescentina, Uncategorized)

Cineva mi-a spus odata ca dragostea este un cantec.

Pe vremea aceea acest fenomen numit dragoste,era pentru mine ca un taram nedescoperit.Curiozitatea de a deslusi misterul acestui taram ,inca strain pentru mine,m-a impins sa intreb intr-o parte si in alta,cerand explicatii legate de necunoscutul pe care imi doream atat de mult sa il descifrez.Am primit multe definitii intortocheate , cuvinte incurcate care faceau acel traseu pe care vroiam sa il descopar ,din ce in ce mai incetosat.

Singurul raspuns care m-a pus pe ganduri si despre care la vremea aceea credeam ca este o prostie a fost acela al unui tanar,student la facultatea de arte,care mi-a spus:”Dragostea este un cantec”.

Si intradevar,mai tarziu am inteles adevaratul sens al raspunsului simplu pe care il primisem cu ceva vreme in urma.

Dragostea este intradevar un cantec.In fiecare zi isi scrie versurile pe foaia ingalbenita a sufletului.Si le scrie cu un toc si o calimara de cerneala.Ea isi tese melodia fericirii pe portativele zilelor,si pe masura ce calimara se goleste,devinde din ce in ce mai surda,apoi se stinge.

Dupa un timp,dragostea incepe sa-si scrie versurile pe paginile altui suflet,sa isi tese melodia pe portativele altor zile si al unei alte existente.

SI pana  vom intalni acea dragoste adevarata,acea legatura perfecta intre sufletele noastre,vom valsa pe ritmurile multor melodii si vom scrie versurile simtirilor noastre pe multe suflete.

Legătură permanentă 5 comentarii

ceata de cuvinte

Octombrie 12, 2008 at 6:17 pm (Uncategorized)

 

 

Toti suntem niste influentabili si ne lasam purtati de vantul vorbelor si inghetati de gerul invidiilor.

Oricat am sustine si resustine ca „Nu,eu nu sunt asa”,va exista un moment de slabiciune in care te vei lasa luat si tu de vant.

Recunosc ca si eu ma las influentat,constient sua inconstient si ma prind in jocul acesta parsiv al existentei si ma invart in acest carusel.

Din toate turele in care am intalnit caruselul acela ,am invatat ca trebuie sa simtii dincolo de cuvinte .Cuvintele sunt ca acea ceata de dimineata,pe care trebuie sa o infrunti pentru ca vedea cu claritate drumul.De multe ori aceasta ceata incearca sa se depuna la loc,oricat te-ai lupta cu ea,dar am invatat ca eu sunt singurul care poate sa o dea la o parte,dar totodata singurul care poate sa o lase acolo,sa se depuna si sa faca totul la fel de neclar si confuz ca inainte.

Am mai invatat ca atunci cand iubesti trebuie sa privesti doar prin ochii sufletului daca vrei sa fi cu adevarat fericit.Ceata aceasta ni se depune ca o naluca si in suflet si in ganduri.

and It`s a wild wrong world we `re living in ,honey!

Legătură permanentă 2 comentarii

Despre adulti

Octombrie 12, 2008 at 4:19 pm (Uncategorized)

„pe la 7 ani visam ca monstrii astia erau,de fapt,buni,doar foarte diferiti.Si mi se promitea ca o sa intru si eu in randul lor.Am intrat abia acum ,cand ma apropii de 30 de ani.Acum stiu.E lumea adultilor care-si suporta lucruri la nesfarsit,care se inteleg senin dincolo de sordid si de mizeriile pe care si le fac unii altora.Care simt cum timpul se naruie peste ei si nu mai au rabdarea suferintei din adolescenta,care lasa tragediile sa le zaca in suflet ca niste pesti pe fundul unei balti secate,zbatandu-se intr-o lunga si domestica agonie.”

(Costi Rogozanu)

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Ne bantuie dorul de „noi”

Octombrie 12, 2008 at 4:07 pm (dragoste adolescentina)

„prima dragoste nu moare niciodata”,o vorba veche spusa de batrani si transmisa pana in zilele noastre.

Cand erai cu el universul devenea deodata mic si se reducea doar la voi doi,la sarutarile fierbinti din miez de noapte,la ticaitul inimii care era pe cale sa sara din piet,la soaptele la ureche care te faceau sa zburati,la acele senzatii ciudate si neintelse in care simti cum fluturasii iti zboara prin tot corpul si iti pierzi controlul.

L-ai iubit nespus pentru lucruri simple,precum simpla existanta a sa,pentru ca era el si nu altul,pentru ca atunci cand te lua de mana va uneati intru totul si nimeni nu putea sa va desparta,pentru ca ai cunoscut adolescenta impreuna cu el,pentru ca facea orice pentru tine.

Si el te-a iubit la fel de mult cum l-ai iubit tu pe el.

Acum sunteti doar amici.E frumos sa ai un prieten adevarat langa tine,dar ti-e dor de el altfel.

Ti-e dor de tot si de toate doar atunci cand vorbiti.Atunci cand iti spune ca si lui ii e dor.Ti-e dor atunci cand simti ca el e singura persoana pe care vrei sa o imbratisezi.Ti-e dor de el atunci cand va priviti ore in sir si nu spuneti un cuvant,gandindu-va amandoi cat de dor va e unul de altu.

Va apuca dorul atunci cand vorbiti,cand radeti impreuna si va aduceti aminte decat de prostuti erati in seara aceea de toamna tarzie si cum va ascundeati unul de altul dupa copacii din parc.

Si cand ti-e dor il suni.Si el te suna cand ii e dor.

Un ghem se tese in tine cand il vezi sau cand ii auzi vocea.Acel ghem se tese si in el.Si simti cum se tese dorul in voi,cum va bantuie fiecare particica a corpului,cum va inunda mintea de amintiri si cum va fulgera sufletul si va face pe amandoi sa rostiti cuvintele acelea”mi-e dor de tine tare ” dar sa ramaneti incremeniti si neputinciosi in fata lui.Sa nu il puteti invinge niciodata,oricat de mult v-ati dori.

Pentru ca este dorul de el.dorul de voi,dorul de prima iubire care si-a lasat amprentele adanci in pardoseala moale a sufletului vostru.Amprente ale caror striatii se vor tocii in timp,dar locul pe care au fost va ramane vesnic marcat.

Si va place sa stati unul in bratele celuilat si sa nu spuneti nimic,doar ca sa mai omorati putin din acel dor.

Iar el nu ii va refuza niciodata imbratisarea sau sarutul dulce de noapte buna,la fel cum nici ea lui.

Am trecut azi pe la salcia noastra.Ea spune ca si ei i-e dor.

Legătură permanentă 1 comentariu

prietenii

Octombrie 12, 2008 at 3:26 pm (maruntisuri)

Prietenii:Unul dintre cele mai de pret valori ale sufletului,din ce in ce mai des inegrita de funinginea neagra si inselatoare a vremurilor de azi.

Tot timpul am avut impresia ca sunt inconjurata de foarte multi prieteni,dar cu timpul mi-am dat seama ca defapt,asa zisii prieteni poarta masti scumpe pe care brodeaza cu mult tact zambete false si iti ofera umeri de ceara pe care sa plangi,umeri care se topesc la prima lacrima calda care ii atinge.

Ieri mergeam pe strada si deodata telefonul meu a inceput sa sune.L-am scos de graba din buzunar si mare mi-a mi-a fost mirarea cand am observat ca pe ecranul telefonului aparuse numele unei vechi amice.Un suras mi s-a desenat in coltul gurii,gandindu-ma cat de draguta este ca si-a adus aminte de mine,ca probabil vrea sa mergem la un ceai si o prajitura sa depanam amintiri din vremurile acelea apuse.Dar se pare ca m-am inselat.Amica mea veche nu s einteresa de mine,de viata mea si nici nu ii era dor sa depamnam amintiri.”poti sa-mi dai cartea de engleza?”.Au fost cuvintele ei.Acestia sunt acea categorie de prieteni care sunt langa tine doar atunci cand au nevoie de ceva.

Ti s-a intamplat vreodata sa te intelegi extraordinar de bine cu o persoana o perioada de timp,apoi acea persoana sa se evapore pur si simplu din viata ta,fara sa stii unde cum si cand a disparut in ceata amintirilor,apoi unica explicatie pe care s ao primesti sa fie „am simtit ca nu mai e ce era intre noi”.Dar sa intalnesti persoana aceea intamplator pe strada de mana cu „baiatul acela”,de care ea incerca sa te protejeze,ca sa nu ajungi sa suferi.

Traim intr-o lume plina de invidii,in care rautatea valseaza brat la brat cu inselaciunea si ipocrizia,o lume in care dragostea si sinceritatea au fost maturate de catre maturile de priviri incruntate in cele mai adanci colturi ale intunericului.Tot mai multi,fara sa ne dam seama ne prindem in valsul acela nebun si uitam sa iubim,da oferim un zambet si o imbratisare sincera celui de langa noi.Uitam sa intindem o mana calda celui neajutorat,ci preferam sa aruncam cu pietre in el,deorece nu ne aduce niciun „castig” daca il ajutam.

Da prieteniile din ziua de azi sunt bazate pe interesul de a obtine ceva,pe invidie si razbunare.

Traim intr-o lume rea,iar eu ma voi lupta sa nu fiu prinsa in uraganul ce se apropie cu pasi repezi si matura fiecare suflet in care a mai ramas o urma de speranta.

Iar vorba aceea „Prietenii ti-i poti numara pe degete de la o mana”este adevarata,uneori poate ca ai chiar prea multe degete si prea putini prieteni…

Legătură permanentă 6 comentarii

Wild world

Octombrie 12, 2008 at 12:13 pm (maruntisuri)

Stau si ma gandesc si deodata sufletul imi zboara departe…plutesc intr-un univers mare.Alerg. Alunesc pe curcubeu si valsez cu stelele…dar deodata..BUFF.Simt o privire atintita spre mine..deschid ochii si cei din jurul meu incep sa schimbe fete intre ei..ma simt ca un inger care tocmai si-a pierdut o aripa…un inger care nu mai poate sa zboare si e nevoit sa sufere in tacere.Ma sufoc in dorinta si incep sa alunesc iar in visare.De aceasta data simt ca privirea aceea devine din ce in ce mai ascutita si ma inteapa fugarind haotic elanul si dorinta visarii mele.De ce oare unii oameni schimba fete intre ei cand te comporti natural?De ce toti se ascund in spatele unor masti?De ce ne este frica oare sa fim ce suntem defapt?De ce nu avem curajul sa spunem ce gandim fara a ne teme k vom fi judecati gresit?

Probabil ca acestea sunt intrebari la care nu avem curajul sa raspundem,dar sigur raspunsul este in fiecare dintre noi.

Ma sperie gandul ca odata cu trecerea timpului cuvintele mele se vor sterge,iar noi vom deveni din ce in ce mai mai rai…dragostea se va transforma in ura..iar noi ne vom inchide sentimentele intr-o cutie de lemn si o vom arunca sub pat sau cine stie pe unde si vom uita de ea.

Inca sper ca cineva o va descoperii si ca oamenii vor redeveni cum au fost odata.

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Filmul fara sfarsit

Octombrie 12, 2008 at 12:11 pm (dragoste adolescentina)

incepi sa imi rulezi filme din basmele ce le citeam demult.ar trebui sa stii ca s-a scurs de mult clepsidra lor si ca nu prea mai cred in fiecare firicel de nisip ce a ramas acolo.ai putea insa sa cumperi o clepsidra noua pe care sa o intorci si sa o lasi sa picure intr-un timp nou.Ar fi oare asa de greu?

dar inca nu mi-ai lasat impresia ca ai stii ce sa faci.ba ai lasa clepsidra veche acolo cu firicelele ei nescurse..ba ai lua una nou.nu te poti decide.

da daca ai zis ca o lasi acolo .ca o arunci in coltul ala intunecat de ce nu ai lasat-o acolo?sa stii ca se scurgea toata cu timpul si nu ar mai fi ramas decat ea..goala…cu toate amintirile timpurilor de acolo.doar atat.amintiri.

amintiri.ce cuvant frumos.inchid ochii si deja imi ruleaza filmul in intregime..apropo…filmul asta e cam ciudat …nu pot sa spun ca e in intregime pentru ca se scrie si rescrie periodic un alt final…

si tu ai venit acum si ai aruncat asa inca un episod in serialul asta..un nou episod fara un sfarsit clar..si eu incep sa nu mai disting sezoanele.

ma ajuti?

Legătură permanentă Lasă un comentariu

Prea ocupati

Octombrie 11, 2008 at 2:25 pm (maruntisuri)

Si acuma e seara.stau intr-un ungher al camerei mele si citesc din cartea aia de unde tu imi citeai odata povesti cu zane si zmei,cu feti frumosi si ilene cosanzene ,ce imi indulceau mereu ochii intr-un somn adanc.dimineata razele de soare imi mangaiau ochii si eu ma trezeam zambind din visul in care cosanzeana mea se casatorise cu printul pe calul acela ce a fermecat-o.

te asteptam.deja a trecut o ora de cand ar fi trebuit sa te intorci.inca stau si ma uit asa pe geam.si incepe sa ploua.si mai ok.asta mai lipsea.

ma duc sa beau apa.ma uit asa cum curge apa in pahar.privesc prin ea.totul se vede atat de neclar.daca ma uit mai bine parca lucrurile incep sa prinda contur.e exact ca viata asta.e atat de neclara si niciodata nu poti sa-i vezi un sens real.

ok.deja deviez.

cum ma tot gandesc eu la tot felul de nebunii ce se lovesc asa haotic prin capul meu,aud masina ta.ma uit pe geam.ai ajuns…dar ai intarziat deja vreo 3 ore.ok.te iert.

iti deschid usa.tu treci asa repede pe langa mine.te duci in camera aia a ta care e atata de rece si intunecata.apari imbracata in haine de casa si te apuci sa mananci.

Hey!sunt si eu pe aicinu spui nimic.dar in schimb observi stiu eu ce pata pe pardoseala aia ce ai spalat-o tu ieri.si incepi:”copile,nu esti atenta niciodata.in casa asta nu se poate pastra curatenia niciodata”.DA stiu.,cunosc prea bine obsesia asta a ta.dar bine ca nenorocita asta de pata o vezi si pe mine nu ma vezi.

nu stiu.incercsa nu exagerez dar de cateva zile .ce zile?saptamani.parca nu mai exist.cred ca iar te-ai prins in rutina asta.servici.somn.servici.somn.

da.asa suntem toti in ziua de azi.alergam ca niste tauri in ringul lor rosu.ne lovim cu capul de margine dar nu ne potolim.cred ca instinctul asta si-a pus amprenta pe fiecare dintre noi.cel putin pe voi adultii.dar eu nu am inteles niciodata…de cand am schimbat banii au pus astia ceva etichete sau placute rosii pe ei de nu va mai saturati sa-i alergati?nu obositi si voi?of.si eu credeam ca numai caii au puse la ochi aparatori ca sa vada doar inainte.

si nu e ok deloc.

degeaba vorbesc.oricum nimeni nu ma aude.sau poate daca ma aude nu ma va lua in seama sigur .

Legătură permanentă Lasă un comentariu

« Previous page · Next page »